Telefon:
Bine ai venit pe pagina mea, Suflete Numele meu este Ioana Serban,
Călătoria vieții tale începe abia atunci când devii conștient de faptul că tu ești propriul creator al vieții tale. Când iți adresezi pentru prima data întrebarea: Cine sunt? Când te-ai saturat să alegi suferința în locul bucuriei, când nu mai dorești ca vechile tipare să te conducă din subconștient,în urma experiențelor avute de-alungul călătoriei sufletului tău.
Despre mine
Aveam 27 de ani când am simțit că viața mea s-a terminat. Peste noapte. Fix așa! M-am trezit într-o dimineață și cel mai important om din viața mea, cel care credeam că îmi oferă siguranță și stabilitate, nu mai era. Și, da, el era cel mai important atunci, pentru că simțeam că fără el nu pot merge mai departe. Cum să continui? Cum să cresc un copil singură?
Aceasta era întrebarea care îmi măcina sufletul, încetul cu încetul, fără să-mi dau seama. Eram îngrozită. Nu puteam accepta ce mi se întâmplase. Refuzam să cred că asta era realitatea mea. Trăiam un amestec de groază, furie, vinovăție, abandon și o frică paralizantă. Și, cum era de așteptat, până la depresie nu a mai fost decât un pas.
Nu mai mâncam. Trecuseră zile întregi fără ca măcar să simt foamea. Corpul meu ajunsese la 43 de kilograme, iar nopțile… nopțile erau un chin. Nu puteam dormi. Prindeam câteva minute de somn ici-colo, dar și atunci gândurile îmi invadau mintea. Erau gânduri care mă răvășeau, care mă făceau să mă simt ca o legumă.
Da, au fost momente când m-am întrebat dacă mai are rost să trăiesc. Dar mă uitam la copilul meu. Ea era acolo, depindea de mine, avea nevoie de mine.( ulterior venind si al doilea copil 🙂 ) Și gândul acesta mă zdrobea. Simțeam că sunt o mamă rea, că nu pot să-i ofer ceea ce merită: o familie „normală”, părinți care să o crească împreună, iubire necondiționată. Mă simțeam vinovată. Îmi venea să urlu. Până atunci, doar existasem. Nu trăisem cu adevărat. La 27 de ani eram un robot, funcționam mecanic, dar eram moartă pe dinăuntru.
Nu știam atunci că toate acele răni din copilărie mă aduseseră aici. Nu înțelegeam de ce atrăgeam un partener indisponibil emoțional. Nu știam că, fără să vreau, devenisem și eu indisponibilă emoțional, de teamă să nu fiu respinsă. Nu-mi dădeam seama că nevoia mea de a fi văzută și iubită de partenerul meu era, de fapt, o dorință adâncă de a fi văzută de tatăl meu.
Nici măcar nu realizam cât de mult duceam mai departe poverile altora. Eram loială bunicii mele într-un mod pe care nu-l puteam explica. În mintea mea, inconștient, îmi spuneam: „Așa cum ai divorțat tu, voi divorța și eu. Voi fi ca tine.” Femeile din familia mea purtau furia generațiilor trecute – femei care suferiseră abuzuri, bătăi, umilințe. Acea furie, acel bagaj emoțional, ajunseseră și la mine.
Îmi vedeam părinții luptând din greu ca să ne ofere strictul necesar. Și fără să-mi dau seama, trăiam și eu în acest tipar: luptă continuă, sacrificiu, tristețe. Mama mea era adesea tristă din cauza greutăților, iar acea tristețe devenise și starea mea „normală”.
Habar nu aveam ca poveștile noastre merg dincolo de această existență. Sufletele noastre se întâlnesc și se reîntâlnesc, încercând să echilibreze ceea ce a rămas dezechilibrat. Luptele, trădările și suferințele noastre de astăzi au adesea rădăcini în alte vieți. Această conștientizare mi-a schimbat viața. Mi-a arătat că nu sunt o victimă, că pot rupe lanțurile trecutului.
Toată această suferință… până când am luat decizia să schimb ceva. Până când, într-o zi, am ajuns să-mi doresc mai mult liniștea decât durerea. Mai mult decât să rămân prizonieră în zona mea de confort, care, de fapt, nici măcar nu era confortabilă.
Zona mea de „confort” era formată din respingere. Din indisponibilitate emoțională, din autoritate impusă, certuri, trădări și o frică paralizantă, constantă, că ceva rău se poate întâmpla oricând. Asta era realitatea mea, și, oricât de absurd ar părea, mă simțeam legată de ea. Era ceea ce știam. Era tot ce cunoscusem până atunci.
A venit “acea zi”, in care am ales liniștea. Am ales să mă rup de tiparele care mă țineau captivă. Am ales să mă uit în mine, să înțeleg de unde venea toată suferința, să rup lanțurile trecutului și să mă vindec. A fost cea mai GREA, dar și cea mai eliberatoare decizie din viața mea.
Această decizie mi-a schimbat viața complet. La 180 de grade. REAL. Totul a început cu hotărârea de a nu mă mai întoarce niciodată în acea căsnicie. A fost decizia de a rupe lanțurile care mă țineau captivă și de a lucra profund cu mine. Mi-am dat voie să caut răspunsuri la toate întrebările care mă măcinau: De ce mie? Cu ce am greșit? Ce aș fi putut face altfel?
Am renunțat la vechiul meu job, care nu mă mai împlinea, și am decis să-mi ascult sufletul, indiferent de vocile din jur care încercau să mă tragă înapoi. Mi se spunea:
„Ești nebună! Unde mergi cu doi copii?” „Cum o să te descurci singură?” „Cum să începi un domeniu nou, de la zero, acum?”
Dar ceva în mine era mai puternic decât toate aceste frici. Am ales să merg înainte. Am ales să am încredere în mine, să mă las ghidată de ceea ce sufletul meu știa că este calea mea.
Și iată-mă acum. Trăind liniștea după care am tânjit atâta timp. Făcând ceea ce sufletul meu a venit aici să facă. Mi-am descoperit darurile – talanții – și am învățat să îi folosesc pentru a-i sprijini pe cei din jurul meu.
Astfel, am ajuns să fac cunoștință și cu ThetaHealing, Hipnoza, Regresia, cât și Constelațiile Sistemice Familiale, care m-au ajutat în descoperirea, integrarea blocajelor și schimbarea personalității mele și, cel mai important, regăsirea mea.
Apoi, au urmat mai multe formări în acest sens atât pentru Europa cât și America:
Certificare în Hipnoză și Hipnoterapie ( pentru dezvoltare personală; medicală; spirituală )
Certificare de practicant Meditație Ghidată
Certificare în terapie de Regresie în Vieți Anterioare
Certificare în terapia de Regresie în Viața Dincolo de Vieți
Facilitator ThetaHealing ( Bază; Avansat; Digdepeer; Tu și Relația ta de Cuplu )
Curs Consilier pentru Dezvoltare Personală
Curs Formator,
Facilitator de Constelații Sistemice Familiale
mi-am regăsit propriul scop și misiune, și din propria-mi Renaștere, am ales să sprijin și să ghidez și alti oameni pentru a nu mai fi victimă în propria lor viață, pentru a face cunoștință cu Sinele lor, pentru a obține sănătate, bunăstare, fericire, liniște și echilibru în viața sa, și a-și scrie propriile pagini în cartea vieții sale.
